trident
/tri'dent/Etimologie
Din franceză trident < latină tridens, tridentis.
Definiții
- furcă cu trei dinți care era considerată în antichitate ca simbol al puterii zeului Neptun.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trident | tridente |
| genitiv-dativ | tridentului | tridentelor |
| vocativ | tridentule | tridentelor |
| articulat | tridentul | tridentele |