triclorură
/tri.klo'ru.rə/Etimologie
Din franceză trichlorure.
Definiții
- clorură cu trei valențe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | triclorură | tricloruri |
| genitiv-dativ | triclorurii | triclorurilor |
| vocativ | triclorură | triclorurilor |
| articulat | triclorura | triclorurile |