tricicletă
/tri.ʧi'kle.tə/Etimologie
Din franceză tricycle (modificat după bicicletă).
Definiții
- vehicul (pentru copii) cu trei roți dispuse pe două osii paralele, pus în mișcare prin învârtirea unor pedale asemănătoare cu ale bicicletei; triciclu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tricicletă | triciclete |
| genitiv-dativ | tricicletei | tricicletelor |
| vocativ | tricicletă | tricicletelor |
| articulat | tricicleta | tricicletele |