tribun
/tri'bun/Etimologie
Din latină tribunus.
Definiții
- magistrat roman însărcinat cu funcții militare și civile.
- epitet dat unei persoane care luptă pentru cauza, drepturile poporului; (spec.) comandant de legiune în revoluția românilor ardeleni de la 1848.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tribun | tribuni |
| genitiv-dativ | tribunului | tribunilor |
| vocativ | tribunule | tribunilor |
| articulat | tribunul | tribunii |