trianglu
/triˈan.ɡlu/Etimologie
Din franceză triangle.
Definiții
- instrument muzical de percuție făcut dintr-o bară cilindrică de oțel îndoită în formă de triunghi, care se lovește cu o baghetă din același material; triunghi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trianglu | triangluri |
| genitiv-dativ | trianglului | trianglurilor |
| vocativ | trianglule | trianglurilor |
| articulat | trianglul | trianglurile |