trepădătoare
/tre.pə.də'to̯a.re/Etimologie
Din trepădător.
Definiții
- (pop.) persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți.
- (bot.) (Mercurialis annua) plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trepădătoare | trepădătoare |
| genitiv-dativ | trepădătoarei | trepădătoarelor |
| vocativ | trepădătoareo | trepădătoarelor |
| articulat | trepădătoarea | trepădătoarele |
Sinonime: 2: (bot.) (reg.) brei, slăbănog, buruiană-câinească