trepidație
/tre.pi'da.ʦi.e/Etimologie
Din franceză trépidation.
Definiții
- mișcare vibratorie continuă, în general în direcție verticală, cu amplitudine mică și cu frecvență mare, a unui sistem tehnic (mașină, vehicul etc.) în cursul funcționării lui.
- (fig.) agitație, neastâmpăr.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trepidație | trepidații |
| genitiv-dativ | trepidației | trepidațiilor |
| vocativ | trepidație | trepidațiilor |
| articulat | trepidația | trepidațiile |