trenuleț
/tre.nu'leʦ/Etimologie
Din tren + sufixul -uleț.
Definiții
- diminutiv al lui tren; trenuț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trenuleț | trenulețe |
| genitiv-dativ | trenulețului | trenulețelor |
| vocativ | trenulețule | trenulețelor |
| articulat | trenulețul | trenulețele |