trenuț
/tre'nuʦ/Etimologie
Din tren + sufixul -uț.
Definiții
- diminutiv al lui tren.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trenuț | trenuțuri |
| genitiv-dativ | trenuțului | trenuțurilor |
| vocativ | trenuțule | trenuțurilor |
| articulat | trenuțul | trenuțurile |