tremura

Etimologie

Din latină tremulare.

Definiții

1. (v.intranz.) (despre ființe și despre părți ale corpului lor) a face mișcări involuntare, rapide și repetate din cauza frigului, a fricii, a bolii etc.
2. (v.intranz.) (despre plante și despre părți ale lor; rar, despre lucruri) a face o mișcare (oscilatorie) ușoară și repetată; a oscila, a se clătina.
3. (v.intranz.) (despre lumini și umbre) a se produce rapid și intermitent (prin alternare).
4. (v.intranz.) (despre ape) a se mișca în unduiri ușoare; a se încreți.
5. (v.intranz.) (despre pământ) a se zgudui, a se cutremura.
6. (v.intranz.) (despre sunete, melodii) a vibra; (despre glas) a avea un tremur, a fi nesigur (din cauza emoției).
7. (v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a fi cuprins de o emoție puternică.
8. (v.intranz.) a se înfiora de spaimă; a se cutremura.

Declinare

Etimologie

Din a tremura.

Definiții

1. faptul de a tremura; tremur.

Declinare

Etimologie

Din a tremura.

Definiții

1. care se mișcă ușor și repetat, care tremură, care vibrează; tremurător.
2. (despre glas) care are un tremur; care este nesigur, șovăielnic.
3. (despre linii, despre scris etc.) care nu are contururi ferme, precise; cu sinuozități.