trebăluială
/tre.bə.luˈja.lə/Etimologie
Din a trebălui + sufixul -eală.
Definiții
- muncă măruntă, de alergătură pe lângă gospodărie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trebăluială | trebăluieli |
| genitiv-dativ | trebăluielii | trebăluielilor |
| vocativ | trebăluială | trebăluielilor |
| articulat | trebăluiala | trebăluielile |