trebușoară
/tre.bu'ʃo̯a.rə/Etimologie
Din treabă + sufixul -ușoară.
Definiții
- (pop. și fam.) diminutiv al lui treabă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trebușoară | trebușoare |
| genitiv-dativ | trebușoarei | trebușoarelor |
| vocativ | trebușoară | trebușoarelor |
| articulat | trebușoara | trebușoarele |