trebăluire
/tre.bə.lu'i.re/Etimologie
Din trebălui.
Definiții
- acțiunea de a trebălui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trebăluire | trebăluiri |
| genitiv-dativ | trebăluirii | trebăluirilor |
| articulat | trebăluirea | trebăluirile |
Din trebălui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trebăluire | trebăluiri |
| genitiv-dativ | trebăluirii | trebăluirilor |
| articulat | trebăluirea | trebăluirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică