treacăt
/ˈtre̯a.kət/Etimologie
Din a trece + sufixul -ăt.
Definiții
- faptul de a trece.
- (reg.) drum de trecere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | treacăt | — |
| genitiv-dativ | treacătului | — |
| vocativ | treacătule | — |
| articulat | treacătul | — |
Din a trece + sufixul -ăt.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | treacăt | — |
| genitiv-dativ | treacătului | — |
| vocativ | treacătule | — |
| articulat | treacătul | — |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică