trasor
/tra'sor/Etimologie
Din franceză traceur.
Definiții
- unealtă (de oțel) pentru trasarea liniilor de contur pe piesele metalice care urmează să fie prelucrate.
- proiectil acoperit cu un material fosforic care descrie noaptea o traiectorie luminoasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trasor | trasori |
| genitiv-dativ | trasorului | trasorilor |
| articulat | trasorul | trasorii |