traseu
/traˈsew/Etimologie
Din franceză tracé.
Definiții
- drum pe care îl parcurge (în mod permanent) un vehicul sau o ființă; rută.
- linie, direcție pe care o are un drum, o cale ferată etc.
- drum special amenajat pe care trebuie să-l străbată concurenții la o probă sportivă.
- drum parcurs în spațiul de un corp în mișcare; traiectorie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | traseu | trasee |
| genitiv-dativ | traseului | traseelor |
| vocativ | traseule | traseelor |
| articulat | traseul | traseele |