tranzitivitate
/tran.zi.ti.vi'ta.te/Etimologie
Din franceză transitivité.
Definiții
- proprietate a unor verbe de a fi tranzitive.
- proprietate a unor relații logice sau matematice de a se transmite ca atare, prin termenii intermediari, între primul și ultimul termen al șirului de termeni ordonați pe baza acestei relații.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tranzitivitate | — |
| genitiv-dativ | tranzitivității | — |
| vocativ | tranzitivitate | — |
| articulat | tranzitivitatea | — |