tranziență
Etimologie
După engleză transience.
Definiții
- (livr.) caracterul a ceea ce este trecător, tranzient; efemeritate.
- (fil.) devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tranziență | — |
| genitiv-dativ | tranzienței | — |
| vocativ | tranziență | — |
| articulat | tranziența | — |