transplanta

Etimologie

Din franceză transplanter < latină transplantare.

Definiții

1. (v.tranz.) a scoate din pământ o plantă (adultă) și a o planta definitiv în alt loc; a răsădi.
2. (v.tranz.) a aduce și a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decât aceea unde trăiește de obicei.
3. (v.tranz.) (fig.) a adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc.
4. (v.tranz.) a înlocui printr-o intervenție chirurgicală un țesut sau un organ bolnav cu alt țesut sau organ sănătos de același fel.

Declinare