transcendent

Etimologie

Din franceză transcendant < latină transcendens, transcendentis.

Definiții

1. (fil.) care se ridică dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat; care presupune un principiu exterior și superior oricărei clase de obiecte.
2. (în filozofia lui kant) care se găsește dincolo de orice experiență posibilă, care este inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care întrece limitele realității.
3. care se află mai presus de inteligența obișnuită, de lucruri individuale, de umanitate.
4. (mat.) care folosește calculul diferențial și integral.
5. (despre unele numere) care nu poate fi rădăcina unui polinom cu coeficienți raționali.