trampă
/'tram.pə/Etimologie
Din turcă trampa.
Definiții
- (reg.) schimb în natură; troc.
- (fam.) aranjament, afacere (prin intermediari).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trampă | trampe |
| genitiv-dativ | trampei | trampelor |
| vocativ | trampă | trampelor |
| articulat | trampa | trampele |