trăsătură
/trə.səˈtu.rə/Etimologie
Din tras + sufixul -ătură.
Definiții
- linie caracteristică a feței unei persoane.
- aspect esențial al caracterului sau al personalității cuiva.
- aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activități, al unei epoci.
- linie trasă (cu o singură mișcare) pe hârtie cu creionul, cu tocul etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trăsătură | trăsături |
| genitiv-dativ | trăsăturii | trăsăturilor |
| vocativ | trăsătură | trăsăturilor |
| articulat | trăsătura | trăsăturile |