trăncănire
/trən.kə'ni.re/Etimologie
Din trăncăni.
Definiții
- acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trăncănire | trăncăniri |
| genitiv-dativ | trăncănirii | trăncănirilor |
| articulat | trăncănirea | trăncănirile |
Din trăncăni.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trăncănire | trăncăniri |
| genitiv-dativ | trăncănirii | trăncănirilor |
| articulat | trăncănirea | trăncănirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică