trăinicie
/trəj.niˈʧi.e/Etimologie
Din trainic + sufixul -ie.
Definiții
- însușirea de a fi trainic, de a dura; soliditate, rezistență, durabilitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trăinicie | — |
| genitiv-dativ | trăiniciei | — |
| vocativ | trăinicie | — |
| articulat | trăinicia | — |