trântoriță
/'trɨn.to.ri.ʦə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din trântor + sufixul -iță.
Definiții
- femeie care nu vrea să muncească și trăiește de pe urma muncii altora.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | trântoriță | trântorițe |
| genitiv-dativ | trântoriței | trântorițelor |
| vocativ | trântoriță | trântorițelor |
| articulat | trântorița | trântorițele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.intranz.) (rar) a sta ca un trântor; a lenevi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | trântorea | trântoreau |