trântoriță
/'trɨn.to.ri.ʦə/Etimologie
Din trântor + sufixul -iță.
Definiții
- femeie care nu vrea să muncească și trăiește de pe urma muncii altora.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trântoriță | trântorițe |
| genitiv-dativ | trântoriței | trântorițelor |
| vocativ | trântoriță | trântorițelor |
| articulat | trântorița | trântorițele |