trâmbițare
/trɨm.bi'ʦa.re/Etimologie
Din trâmbița.
Definiții
- acțiunea de a trâmbița și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trâmbițare | trâmbițări |
| genitiv-dativ | trâmbițării | trâmbițărilor |
| articulat | trâmbițarea | trâmbițările |
Din trâmbița.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trâmbițare | trâmbițări |
| genitiv-dativ | trâmbițării | trâmbițărilor |
| articulat | trâmbițarea | trâmbițările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică