tovărășiță
/to.və.rə'ʃi.ʦə/Etimologie
Din tovarășă + sufixul -iță.
Definiții
- (pop.) diminutiv al lui tovarășă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tovărășiță | tovărășițe |
| genitiv-dativ | tovărășiței | tovărășițelor |
| vocativ | tovărășiță | tovărășițelor |
| articulat | tovărășița | tovărășițele |