tovărășel
/to.və.rə'ʃel/Etimologie
Din tovarăș + sufixul -el, -ică.
Definiții
- (fam.) diminutiv al lui tovarăș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tovărășel | tovărășei |
| genitiv-dativ | tovărășelului | tovărășeilor |
| vocativ | tovărășelule | tovărășeilor |
| articulat | tovărășelul | tovărășeii |