tortiță
/tor'ti.ʦə/Etimologie
Din toartă + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv al lui toartă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tortiță | tortițe |
| genitiv-dativ | tortiței | tortițelor |
| vocativ | tortiță | tortițelor |
| articulat | tortița | tortițele |
Din toartă + sufixul -iță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tortiță | tortițe |
| genitiv-dativ | tortiței | tortițelor |
| vocativ | tortiță | tortițelor |
| articulat | tortița | tortițele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică