torsătură
/tor.sə'tu.rə/Etimologie
Din tors + sufixul -ătură.
Definiții
- ceea ce s-a tors; tors.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | torsătură | torsături |
| genitiv-dativ | torsăturii | torsăturilor |
| vocativ | torsătură | torsăturilor |
| articulat | torsătura | torsăturile |