verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză torpille.
Definiții
- proiectil submarin autopropulsat, care este lansat și dirijat pentru a scufunda navele.
- pește marin de talie mare, cu solzi cartilaginoși, care produce descărcări electrice la atingere cu prada.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | torpila | torpilau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză torpiller.
Definiții
- (v.tranz.) a ataca o navă dușmană cu torpile, a scufunda o navă cu ajutorul torpilelor.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a face să eșueze, a submina un plan, o acțiune etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | torpila | torpilau |