tornadă
/tor'na.də/Etimologie
Din franceză tornade < spaniolă tornado ("furtună").
Definiții
- furtună violentă (în formă de vârtej), care afectează regiuni întinse; vârtej de vânt devastator cu o arie restrânsă, adesea însoțit de ploi torențiale.
- dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se reluau o idee și unele versuri deja exprimate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tornadă | tornade |
| genitiv-dativ | tornadei | tornadelor |
| articulat | tornada | tornadele |