torit
/to'rit/Etimologie
Din franceză thorite.
Definiții
- silicat natural de toriu, puternic radioactiv, întrebuințat, ca minereu, pentru extragerea unor elemente radioactive.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | torit | — |
| genitiv-dativ | toritului | — |
| vocativ | toritule | — |
| articulat | toritul | — |