toreutică
/to.re'u.ti.kə/Etimologie
Din franceză toreutique.
Definiții
- arta de a sculpta, cizela și asambla lemnul, aurul și fildeșul în antichitatea greacă; (p.ext.) artă a sculpturii în bronz.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | toreutică | — |
| genitiv-dativ | toreuticii | — |
| vocativ | toreutică | — |
| articulat | toreutica | — |