torțel
/tor'ʦel/Etimologie
Din tort + sufixul -el.
Definiții
- (bot.) numele a două plante parazite fără frunze, a căror tulpină se răsucește în jurul plantelor pe care trăiesc, una cu flori roșietice (Cuscuta epithymum), alta cu flori albe sau roz (Cuscuta europaea).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | torțel | torței |
| genitiv-dativ | torțelului | torțeilor |
| vocativ | torțelule | torțeilor |
| articulat | torțelul | torțeii |
Sinonime: Cuscuta: (bot.) gălbează, Cuscuta epithymum: (bot.) cuscută, (reg.) borangic, iniță, întorțel, lipici, părul-Sfintei-Mării, (prin Ban.) steagul-zânelor