topitură
/to.pi'tu.rə/Etimologie
Din a topi + sufixul -tură.
Definiții
- substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide.
- (spec.) metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare.
- (reg.) slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | topitură | topituri |
| genitiv-dativ | topiturii | topiturilor |
| vocativ | topitură | topiturilor |
| articulat | topitura | topiturile |