topinambur
/to.pi.nam'bur/Etimologie
Din franceză topinambour; numele unui trib din Brazilia.
Definiții
- (bot.) (Helianthus tuberosus) plantă erbacee cultivată pentru tulpina ei subterană, tuberculată, folosită ca aliment, ca furaj; nap-porcesc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | topinambur | topinamburi |
| genitiv-dativ | topinamburului | topinamburilor |
| articulat | topinamburul | topinamburii |
Sinonime: (bot.) nap, nap-porcesc, (reg.) picioică, măr-de-pământ, morcov-porcesc, pere-iernatice (pl.), (Olt.) crumpenă, (Mold.) gulie