topilă
/to'pi.lə/Etimologie
Din bulgară топило (topilo), sârbocroată topilo.
Definiții
- loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac.
- topitoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | topilă | topile |
| genitiv-dativ | topilei | topilelor |
| vocativ | topilă | topilelor |
| articulat | topila | topilele |