tonus
/'to.nus/Etimologie
Din franceză tonus.
Definiții
- stare permanentă de ușoară tensiune a mușchilor unui organism sănătos (aflat în repaus).
- stare permanentă de excitație (în condiții de repaus) a centrilor nervoși.
- (fig.) energie, vigoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tonus | tonusuri |
| genitiv-dativ | tonusului | tonusurilor |
| vocativ | tonusule | tonusurilor |
| articulat | tonusul | tonusurile |