tonalitate
/to.na.li'ta.te/Etimologie
Din franceză tonalité.
Definiții
- ansamblul legilor care stau la baza gamelor.
- raportul dintre sunetele unei scări muzicale față de acordul ei principal.
- (lingv.) înălțime caracteristică a unei vocale în scara normală a tonurilor.
- intonație deosebită în unele limbi a unor cuvinte cu sens diferit care se scriu la fel.
- ton.
- ambianță cromatică specifică unui tablou.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tonalitate | tonalități |
| genitiv-dativ | tonalității | tonalităților |
| vocativ | tonalitate | tonalităților |
| articulat | tonalitatea | tonalitățile |