toleranță
/to.le'ran.ʦə/Etimologie
Din franceză tolérance.
Definiții
- faptul de a tolera; îngăduință, indulgență.
- obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanțe, condiții de mediu etc.
- abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs.
- (tehn.) diferență dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | toleranță | toleranțe |
| genitiv-dativ | toleranței | toleranțelor |
| vocativ | toleranță | toleranțelor |
| articulat | toleranța | toleranțele |