toculeț
/to.ku'leʦ/Etimologie
Din toc + sufixul -uleț.
Definiții
- diminutiv al lui toc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | toculeț | toculețe |
| genitiv-dativ | toculețului | toculețelor |
| vocativ | toculețule | toculețelor |
| articulat | toculețul | toculețele |