Etimologie

Din slavă (veche) točiti.

Definiții

1. (v.tranz. și refl.) a face sau a deveni mai puțin ascuțit, mai puțin tăios; a (se) roade, a (se) uza prin întrebuințare, prin frecare, prin lovire etc.
2. (v.tranz.) (fig.) a uza, a slei răbdarea, puterea etc. cuiva.
3. (v.tranz.) a ascuți un obiect la tocilă.
4. (v.tranz.) (fig.) a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; (cu sens atenuat) a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc.
5. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru toci.

Declinare

Etimologie

Din toci.

Definiții

1. forma de persoana a III-a plural la imperfect pentru toci.