toceală
/to'ʧe̯a.lə/Etimologie
Din a toci + sufixul eală.
Definiții
- faptul de a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; buchereală.
- faptul de a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | toceală | toceli |
| genitiv-dativ | tocelii | tocelilor |
| vocativ | toceală | tocelilor |
| articulat | toceala | tocelile |