tocător
/to.kə'tor/Etimologie
Din a toca + sufixul -ător.
Definiții
- care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva.
Din a toca + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tocător | tocătoare |
| genitiv-dativ | tocătorului | tocătoarelor |
| vocativ | tocătorule | tocătoarelor |
| articulat | tocătorul | tocătoarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică