tocăni
/to.kə'ni/Etimologie
Contaminare între a toca și a ciocăni, a bocăni.
Definiții
- (v.intranz.) a bate, a bocăni, a ciocăni; a toca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | tocănea | tocăneau |
Contaminare între a toca și a ciocăni, a bocăni.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | tocănea | tocăneau |
Din tocană + sufixul -iță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tocăniță | tocănițe |
| genitiv-dativ | tocăniței | tocănițelor |
| vocativ | tocăniță | tocănițelor |
| articulat | tocănița | tocănițele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică