tocălie
/to.kə'li.e/Etimologie
Din a toca.
Definiții
- (reg.) morișcă de lemn care produce un zgomot ritmic (scârțâit) și sperie păsările din lanuri și din vii.
- unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase și năvoade.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tocălie | tocălii |
| genitiv-dativ | tocăliei | tocăliilor |
| vocativ | tocălie | tocăliilor |
| articulat | tocălia | tocăliile |