tobiță
/to'bi.ʦə/Etimologie
Din tobă + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv al lui tobă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tobiță | tobițe |
| genitiv-dativ | tobiței | tobițelor |
| vocativ | tobiță | tobițelor |
| articulat | tobița | tobițele |
Din tobă + sufixul -iță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tobiță | tobițe |
| genitiv-dativ | tobiței | tobițelor |
| vocativ | tobiță | tobițelor |
| articulat | tobița | tobițele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică