toamnă
/ˈto̯am.nə/Etimologie
Din latină autumnus; schimbul de gen ca în iarnă, prin analogie cu vară și primăvară.
Definiții
- anotimpul care succedă vara și precedă iarna, cuprinzând intervalul dintre echinocțiul de la 23 septembrie și solstițiul de la 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitații și veștejirea vegetației.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | toamnă | toamne |
| genitiv-dativ | toamnei | toamnelor |
| vocativ | toamno | toamnelor |
| articulat | toamna | toamnele |
Antonime: primăvară