tivitură
/ti.vi'tu.rə/Etimologie
Din a tivi + sufixul -tură.
Definiții
- tivire; (concr.) locul unde a fost tivit ceva; tiv.
- fâșie îngustă de pânză, cusută pe marginea unei țesături (de altă culoare); chenar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tivitură | tivituri |
| genitiv-dativ | tiviturii | tiviturilor |
| vocativ | tivitură | tiviturilor |
| articulat | tivitura | tiviturile |